Vestul Mării Negre, noua zonă gri a sancțiunilor: cum exploatează „flota fantomă” a Rusiei Zona Economică Exclusivă a României

Vestul Mării Negre începe să capete trăsăturile unui spațiu „gri” al confruntării geopolitice dintre Rusia și Occident, unde navigația comercială aparent legală se intersectează tot mai des cu practici opace de evitare a sancțiunilor. Analiza datelor AIS (semnalele transmise de sistemul Automatic Identification System), a imaginilor de satelit și a tiparelor de staționare ale unor petroliere conectate la exporturile energetice rusești arată că Zona Economică Exclusivă a României este utilizată sistematic ca zonă-tampon pentru operațiuni maritime „sub pragul legalității”.

Departe de a fi episoade izolate, aceste mișcări indică o adaptare strategică a rețelelor rusești de transport la noile constrângeri impuse după invazia Ucrainei, cu implicații directe pentru securitatea energetică și maritimă a României și a flancului estic al UE și NATO, se arată într-o analiză publicată de  Digital Forensic Team (DTF).

„Flota-fantomă” a Rusiei folosește Zona economică exclusivă a României pentru a eluda sancțiunile occidentale

Pentru a înțelege corect ce se întâmplă în vestul Mării Negre, este esențial să așezăm aceste mișcări într-un context geopolitic, economic și de securitate mai larg, care depășește cu mult simpla analiză a unor track-uri AIS. Navele despre care vorbim nu apar într-un vid, iar comportamentul lor nu este rezultatul unor decizii izolate, ci parte dintr-o adaptare sistemică a Rusiei și a rețelelor comerciale asociate la regimul de sancțiuni impus după invazia militară în Ucraina.

După februarie 2022, Federația Rusă a fost nevoită să-și reconfigureze radical exporturile de petrol și produse petroliere. Porturile din Marea Neagră, în special Novorossiisk, au devenit puncte-cheie pentru menținerea fluxurilor energetice, iar sancțiunile occidentale au stimulat apariția și extinderea așa-numitei „flote fantomă”: nave vechi sau relativ vechi, operate prin structuri corporative opace, cu schimbări frecvente de pavilion, management și proprietari nominali. Scopul nu este neapărat ascunderea completă a activității, ci diluarea responsabilității și fragmentarea trasabilității, suficient cât să facă aplicarea sancțiunilor occidentale dificilă și lentă.

Citește analiza de Nicolae Țibrigan pe