#OAMENIIDELÂNGĂ: Sculptorul din Nisporeni care transformă lemnul în opere de artă și transmite mai departe un meșteșug pe cale de dispariție

Transformă bucăți de lemn în adevărate opere de artă apreciate atât în țară, cât și peste hotare. Vorbim astăzi despre Vasile Adam din Nisporeni, unul dintre cei mai apreciați sculptori din Republica Moldova. Distins cu titlul de „Meșter Faur”, cea mai înaltă recunoaștere acordată meșterilor populari din Republica Moldova, artistul reușește să transmită generațiilor următoare un meșteșug pe care îl consideră parte din identitatea națională. Sculptorul este convins că tradițiile pot avea viitor atunci când există cine să le ducă mai departe.

În atelierul său din Nisporeni, mirosul de lemn proaspăt sculptat se amestecă cu vocile copiilor care învață să transforme o bucată simplă de lemn de tei într-un obiect de valoare. Aici, pentru zeci de elevi, sculptura nu este doar o activitate creativă și recreativă, ci și o lecție despre răbdare, tradiție și identitate națională.

„Băieții, momentan, încrestează în lemn de tei pentru că lemnul de tei pentru începători e cel mai ușor de prelucrat. Acum avem 22 de elevi, printre care sunt și refugiați. Avem și doamne care frecventează pictura, dar cei mai mulți solicită să prelucreze lemnul. Ei sunt tineri și își descarcă energia, iar pe lângă toate mai creează câte un obiect. Sunt și copii mai mari, și mai mici. Cel mai tânăr ucenic este un copil de clasa a 3-a”, povestește Vasile Adam.

Pentru mulți dintre copii, munca la atelier reprezintă și o alternativă la timpul petrecut în fața ecranelor.

„Mi se pare foarte relaxant, e interesant. Eu am luat-o ca pe un hobby, mă deconectez de la electronice și mă conectez cu natura”, mărturisește unul dintre copii.

Drumul lui nea Vasile spre artă nu a fost unul planificat. În copilărie, părinții îl vedeau agronom, o profesie apreciată și considerată mai sigură în acea perioadă. El însă nu s-a conformat. A început prin a studia pictura decorativă, însă treptat a descoperit că îl atrage mai mult lucrul în volum.

„Eu am ales o profesie mai de suflet, mai de plăcere. Simțeam că lemnul e lucrul meu. Părinții, la început, se întrebau ce mai este și asta. M-am dus prima dată să învăț de pictor decorator. De la desen am trecut la volum. Mai mult mi-a plăcut să învăț să lucrez în volum. Materia o redai în volum atunci când simți desenul. Fără desen nu se primește sculptura”, povestește nea Vasile.

După studii și serviciul militar, unde a avut ocazia să participe la realizarea schiței unui memorial în orașul german Templin, pentru care a primit o medalie de aur din partea conducerii de atunci a Germaniei de Est, Vasile Adam s-a întors acasă și a continuat să lucreze în domeniul artistic. A lucrat câțiva ani în calitate de pictor decorator, iar apoi și-a îndreptat privirile spre sculptură. Anii ’90 au reprezentat momentul decisiv în cariera sa.

„Eu mai întâi am fondat o mica cooperativă. Am trecut deodată la lemn și confecționam diferite icoane. Am și acum prima mea icoană în salcie foarte reușită. Iconița ceea mi-a dat așa un start. Acolo meșterul din mine a căpătat aripi, curaj și hai să merg mai departe. Am participat mai întâi la o expoziție. Am intrat în Uniunea Meșterilor Populari în ’93 și am luat și locul 1. Acolo a fost fondarea Uniunii Mesterilor Populari din Moldova. Atunci încă mă împărătășeam cu meșterii. Apoi a apărut un interes și mai mare și am fost invitat și la București”, povestește, cu mândrie, artistul.

În 1997, la un eveniment dedicat artei tradiționale organizat la Sibiu, din peste 200 de meșteri participanți, Vasile Adam s-a numărat printre cei trei artiști distinși cu titlul de membru al Academiei Române de Arte Tradiționale. Mai târziu, în 2003, a obținut Marele Premiu pentru o expoziție dedicată creștinismului. Una dintre cele mai valoroase lucrări ale sale este icoana „Sfântul Nicolae”, o creație complexă cu aproximativ 70 de figuri sculptate, care a fost recompensată cu Marele Premiu al Uniunii Meșterilor Populari.

„Icoana a fost procurată de președintele țării de atunci, Vladimir Voronin, pentru Muzeul de Istorie din Bălți. La acea icoană am lucrat vreo 8 luni”, mai spune sculptorul.

Deși nu divulgă suma primită pentru acea icoană, nea Vasile spune că din banii primiți și-a cumpărat și o mașină. Pentru el, sculptura în lemn înseamnă mult mai mult decât obiecte decorative sau de cult. Este o formă de conservare a memoriei colective și a tradițiilor.

„Sculptura sau meșteșugul fac parte din valorile noastre naționale. Tu arăți trecutul și viitorul. Fără trecut nu este viitor și una cu alta se leagă”, menționează artistul.

Această convingere îl motivează să lucreze cu copiii și să transmită mai departe cunoștințele acumulate într-o viață întreagă. Mulți dintre foștii săi elevi au ales ulterior profesii în domeniul designului și al artelor vizuale, iar lucrul la atelier le-a venit ca o mănușă.

„Talent are fiecare, doar că acel talent trebuie dezvoltat. Elevul dacă are o vârstă mai mica, cu atât e mai bine, este mai atent”, mai adaugă nea Vasile.

Anul trecut, după decenii dedicate lemnului și artei populare, Vasile Adam a primit cea mai înaltă distincție acordată meșterilor populari din Republica Moldova – titlul de „Meșter Faur”, înmânat de președinta țării, Maia Sandu.

Iar planurile sale nu se opresc aici. Printre proiectele viitoare se numără realizarea unor instrumente muzicale tradiționale, precum buciumul și naiul.

În atelierul din Nisporeni, fiecare bucată de lemn poartă promisiunea unei noi povești. Iar prin mâinile lui Vasile Adam și ale elevilor săi, tradiția continuă să prindă viață, sculptată cu răbdare, migală și dragoste pentru frumos.