#OAMENII DE LÂNGĂ: În ciuda propriilor greutăți, poartă grija bătrânilor din sat. Povestea fraților Radu din Răzeni, Ialoveni care parcurg zilnic câte nouă mii de pași cu zeci de porții de mâncare în spate

Zi de zi, frații Victor și Dumitru Radu din satul Răzeni, Ialoveni, străbat localitatea în lung și-n lat cu geanta plină cu mâncare caldă. Pentru zeci de bătrâni rămași singuri și neajutorați, cei doi frați nu sunt doar curieri ai cantinei sociale Eco Răzeni. Sunt oamenii care le deschid poarta, le pun mâncarea în farfurie și, uneori, singurele chipuri pe care le văd într-o zi întreagă.

„Îmi place că intri în conversație cu bătrânii. Le mai spun ce se întâmplă în sat, mă mai iau cu vorba. Sunt unii care plâng, că nu are cine să le deschidă poarta. Stau toată ziua în ogradă și plând. Am trei bătrâni care doar eu le deschid poarta”, spune Victor.

Frații Radu trăiesc și ei o viață grea. Au crescut doar cu mama, după ce tatăl lor a plecat când Dumitru avea doi ani. Mama lor a crescut singură trei băieți, muncind în colhoz și încercând să-i învețe să nu stea niciodată degeaba. Astăzi, femeia este bolnavă, iar băieții regretă că nimeni nu-i trece pragul să o viziteze.

„De la ea am învățat să muncim”, spune Victor. „Mama e unica persoană care te înțelege și nu o să te trădeze. Pe ea trebuie să o prețuiești”.

Frații Radu lucrează la cantina socială Eco Răzeni, unde distribuie mâncare pentru bătrânii din localitate. Fiecare are sectorul lui, iar într-o zi obișnuită ajung să facă și câte 9 mii de pași.

„Pe jos ești mai sănătos, este așa o vorbă”, spune Victor zâmbind. „ Pe mine mă cunosc toți deja. Ceea ce mă motivează este că la acești bătrâni, dacă nu mă duc eu, nu se va duce nimeni să le ducă mâncare. Chiar acum, ceva timp în urmă, am ieșit bolnav la lucru. Eu știam că dacă nu ies la lucru…”

De aproape doi ani, pentru fratele său Dumitru, acest loc de muncă a însemnat mai mult decât un salariu. Înainte lucra „la negru”, fără program, fără zile libere și fără siguranță.

„Nici nu înțelegeam când sunt sărbători, când – zile libere, nu înțelegeam nimic”, povestește Dumitru.

Acum, chiar dacă munca este grea, spune că se simte util. Poartă zilnic zeci de kilograme de mâncare prin sat și încearcă să nu lipsească niciodată.

„Sunt eu și cu cel de sus. Mai pun muzică”, spune tânărul.

Beneficiarii sunt recunoscători celor doi frați pentru tot ceea ce fac. Pentru mulți dintre ei, vizita lui Dumitru și Victor sunt printre puținele legături cu lumea de afară.

„Vă bucură faptul că vine la dvs.? Dapoi cum să nu mă bucure dacă nu vine nimeni?! Dacă nu vine nimeni să deschidă poarta. Vine asistenta socială. Se duce să cumpere pâine…”, spune o bătrână.

„ Dumitru e foarte bravo. Vine la timp, totul e așa cum trebuie. Eu nu mă pot scula și el pune mâncarea în farfurie”, suține un alt beneficiar.

O altă beneficiară, care nu mai poate merge din cauza vârstei și a problemelor de sănătate, spune că simplul fapt că cineva îi trece zilnic pragul îi oferă siguranță.

„Avem copii și sunt departe, dar ei vin în fiecare zi. Dacă cad jos măcar știu că vine cineva să mă ridice. Au fost cazuri așa cazuri când am căzut”, spune femeia.

Reprezentanții Eco Răzeni spun că i-au cunoscut pe Victor și Dumitru într-o perioadă în care cei doi nu aveau un loc stabil în societate și au decis să le ofere o șansă de a fi „în rând cu ceilalți”.

„Aici, la cantina socială, sunt cei care distribuie mâncarea pe care o producem pentru bătrânii din localitate. Fiecare are un sector pe care îl gestionează și distribuie bucatele. Atât Dumitru cât și Victor sunt responsabili. Orice sarcină pe care o primesc de la Aliona, șefa serviciului, o realizează cu mare responsabilitate. Avem mare încredere în ei. Chiar dacă se confruntă cu anumite greutăți că nu au fost la școală, trăiesc în condiții dificile, oricum depun mare efort să fie în rând cu ceilalți de la cantina socială”, spune Sergiu Gurău, fondatorul Întreprinderii Sociale „Floare de cireș”.

În fiecare zi în care bat la porțile bătrânilor din Răzeni, Victor și Dumitru Radu demonstrează că uneori cei care au trecut prin cele mai multe greutăți sunt și cei care știu cel mai bine să aibă grijă de alții.