#OAMENII DE LÂNGĂ: Camerunezul care a învățat limba română în doar patru luni. „Eu nu cunoșteam nimic despre Moldova, nu știam că există așa țară”

A ajuns în Moldova după ce a făcut un pariu cu tatăl său, a învățat limba română cât alții nici într-o viață nu reușesc să o cunoască, iar acum se bucură de un job care îi aduce plăcere. Este, pe scurt, despre un tânăr camerunez, care muncește curier în R. Moldova, în cadrul unei companii. Deși vede multe asemănări dintre țara sa și Republica Moldova, care i-a devenit între timp a doua casă, totuși, spune că cele două țări sunt foarte diferite. Îi place limba, mâncarea, locurile și, desigur, femeile, nu degeaba iubita sa este o moldoveancă.

De trei ani, Republica Moldova i-a devenit a doua casă lui Wilfried Kochere, un tânăr originar din Camerun. Spune că a ajuns aici întâmplător, după ce a făcut un pariu cu tatăl său și nici nu știa că această țară există pe harta lumii. Mai în glumă, mai în serios, recunoaște că dacă i-ar fi spus cineva acum câțiva ani că va ajunge să locuiască aici, nu l-ar fi crezut nici în ruptul capului.

„Eu trebuia să-mi continui studiile într-o țară străină care nu este atât de dezvoltată, timp de cinci ani. După aceea el o să mă ajute să creez un bussiness. Am ales Moldova întâmplător, nu a fost o alegere clară de la început. Eu nu cunoșteam nimic despre Moldova, nu știam că există așa țară”, povestește Wilfried.

Și-a luat misiunea în serios și a reușit să învețe limba română în doar patru luni, iar acum o vorbește mai bine decât engleza.

„Atunci când noi, străinii, venim aici în Moldova, în primul rând învățăm limba română. Timp de un an învațăm legile, istoria, învațăm cum să vorbim, multe informații. Am învățat mai repede pentru că vorbeam mult pe stradă, la piață, cu oamenii. Mai fac greșeli, dar oamenii mă înțeleg”, spune tânărul.

Are și cuvinte preferate, de altfel, unele devenite foarte populare.

• „Care sunt cuvintele tale preferate în limba română?
• Primul e „de-atâta”.
• Vorba asta e cunoscută de la un politician din Moldova.
• Da, un politician care nu a putut să răspundă unui jurnalist și a spus de-atâta. Și eu, când nu pot să răspund ceva spun „de-atâta”.
• Al doilea cuvând care îmi place este „îți închipui?”, zâmbește Wolfried.

Îi place nu doar limba, dar și gastronomia locală, iar despre femeile moldovence are o simpatie aparte.

• „Ce-ți place în Moldova?
• Cultura, mâncarea și femeile, normal. Iubita mea e moldoveancă.
• Sunt frumoase, da?
• Da.

Am două feluri de mâncare preferată. Îmi place zeama și mămăliga cu friptură”, spune tânărul.

De fapt, Wilfried a venit în Moldova să studieze. S-a înscris la facultatea de jurnalism, specialitatea producție multimedia.

„Când am ales Moldova am căutat să studiez ceva ce cunoșteam deja. O facultate unde m-aș putea descurca fără probleme. Am aflat că aici nu există studii în limba fraceză, iar cele în limba engleză mi s-au părut plictisitoare. În Camerun am făcut cinematografie și am cautat ceva asemănător. Am văzut jurnalism, dar eu nu pot fi jurnalist pentru că nu vorbesc bine limba. Am ales producție multimedia pentru că, în primul rând, îmi place să fiu în spatele camerei. Așa mă simt foarte bine. Doar că azi sunt în față și mă rușinez puțin”, spune Wilfried, zâmbind.

Iar de câteva luni are un job nou. Este livrator la o companie de curierat și străbate țara în lung și-n lat. În zilele de marți, deservește nordul țării.

„Fac două lucruri care îmi plac – conduc și descopăr Moldova. Când am timp liber lucrez ca freelacer pentru niște oameni – editor video sau cameraman. Îmi completez veniturile astfel. (…) Am vurt să fiu taximetrist, dar era complicat să-mi perfectez actele. Am renunțat. Am început să fac livrări – am fost primul livrator de culoare. Am început să livrez cu trotineta, apoi cu bicicleta, apoi cu mașina. Am încercat mai apoi Glovo unde câștigam mai bine. Cu Glovo și Straus, livrările sunt doar în oraș, dar eu am vrut ceva care să mă ajute să decopăr mai mult. Așa am găsit compania asta și ei sunt foarte pritenoși cu mine. M-am dus la interviu și m-au acceptat. Au fost surprinși: un băiat de culoare din Africa. Care nu știe nimic despre Moldova, vrea să fie expeditor”, susține tânăru.

Spune că îi place să descopere Moldova și chiar are și locurile sale preferate.

„În primul rând îmi place să merg seara la lacul de la Orhei, parchez mașina și stau acolo liniștit. Sau la aeroportul din Chișinău să privesc avioanele. Merg acolo cu iubita mea, e foarte frumos. Al treilea loc e la Ciocana. La Colonița acolo este un sat pe deal. Noaptea e foarte frumos”, menționează el.

În scurta sa experiență de aflare în Moldova a îndragit oamenii de aici, asta chiar dacă se lovește periodic de prejudecăți. Cei mai mulți se bucură și îl laudă că a reușit să învețe limba și o vorbește mai bine decât mulți locuitori ai acestei țări, însă sunt și persoane mai puțin binevoitoare. Marea provocare este atunci când are de susținut un dialog în limba rusă.

„Unii se tem de mine când mă văd, unii nu vor deloc să mă cunoască și mă judecă după culoarea pielii. Unii, după cum se spune, sunt proști. Să mă scuzați că spun așa, doar că, din ce am văzut, au fost momente când m-am simțit rănit. M-am gândit că nu e bine și poate ar trebui să mă întorc în țara mea. Astfel de lucruri se întâmplă o dată a două luni. Când mă oprește poliția îmi cere documentele. Am permis de conducere din țara mea, permis internațional și permisul de ședere. Ei verifică dacă am amenzi, dacă e totul în regulă, apoi mă lasă să plec. Foarte rar se întâmplă să primesc amendă chiar dacă am respectat regulile. A fost o situație mai complicată când un polițist a vorbit cu mine în limba rusă. I-am spus că nu înțeleg limba rusă și el a spus: cum nu vorbești? Și eu i-am spus că limba de stat este limba română. A chemat un coleg care a vorbit cu mine în limba română, mi-a cerut actele și-a cerut scuze și m-a lăsat să plec”, povestește el.

Wilfried mai povestește că în primul an de aflare în Moldova se bucura ca un copil de lucruri mărunte cum ar fi zăpada. Chiar și acum, când vorbește cu familia sa, frații săi îi cer să pună zăpadă în borcan și să o aducă acasă. În ciuda diferențelor de climă, în opinia sa, Moldova și Camerun au multe în comun.

„La fel ca și în Camerun, oamenii beau mult. Altă asemănare ar fi că nivelul de viață e practic la fel, doar că aparent e foarte diferit”, susține Wilfried.

Iar pentru moldovenii plecați peste hotare are un mesaj aparte.

„Eu sunt sigur că o să mă întorc în Camerun, dar moldovenilor pot să le spun să revină acasă pentru că atunci când sunteți plecați ajutați economia altei țări, iar țara voastră rămâne săracă”,mai spune băiatul.