#OAMENII DE LÂNGĂ: Dansul, secretul tinereții. Pensionara care, la 75 de ani, învață seniorii ritmuri de dans 

Vârsta este doar o cifră. O demonstrează zi de zi Elena Postolachi din Soroca, care, la ai săi 75 de ani, dansează cum nu o fac mai bine nici unii tineri. Ba mai mult, îi învață și pe alți seniori pașii de dans. Cea mai în vârstă elevă are 80 de ani. Mai în glumă, mai în serios, femeia spune că uneori e mai simplu să lucreze cu seniorii decât cu copii, deoarece ei vin cu plăcere la orele de dans și nu chiulesc de la lecții. 

Doamna Elena este profesoară de dans la Colegiul de Arte din municipiul Soroca. Combină dansul cu munca în bibliotecă, iar în timpul liber învață mai mulți seniori arta dansului. A știut din totdeauna că vrea să devină dansatoare, chiar și atunci când cei din jur nu au crezut în ea. 

„Când învățam la școala medie din Vadul Rașcov, acolo unde s-a născut Dumitru Matcovschi, dirigintele ne-a dus pe malul Nistului și ne-a întrebat ce vrem să devenim în viață. Eu am spus că vreau să devin dansatoare și el mi-a spus că așa profesie nu există. Eu m-am supărat pe el. De atunci eu am urmărit acest scop ca să am studii la coregrafie”, povestește pensionara. 

Nici din partea familiei nu s-a bucurat de multă susținere de la început. Totuși, a urmat studiile la Colegiul de Arte din municipiul Soroca, unde a fost admisă cu notă maximă. A învățat timp de trei ani, iar de fiecare dată când mergea acasă îi povestea surorii și fratelui său cu atâta entusiasm încât i-a convins și pe ei să-i urmeze calea. Astfel sora sa a făcut dirijat coral, iar fratele său a studiat fanfara. 

“Eu am hotărât să-mi continui studiile la universitate, voiam să am studii superioare cu toate că părinții mei nu-mi dădeau voie să învăț. Îmi spuneau să mă duc la kolhoz să lucrez. Ziceau că nu are cine să mă întrețină. Eu învățam bine, aveam bursă și nu aveam nevoie să mă întrețină cineva”, mai spune femeia. 

Au urmat apoi ani la rând în care a muncit în mai multe raioane ale țării, dar oriunde a lucrat a condus colective de dans. 

“Am lucrat în Camenca timp de trei ani și am avut colectiv de dansuri sportive. Am lucrat la Șoldănești, am avut colectiv de dans focloric, sportiv și de dans popular pentru maturi. Cu acest colectiv am fost în Pribaltica la festivalul lor care are loc odată în 5 ani”, spune cu mândrie pensionara. 

Și tot așa, de decenii nu a încetat să danseze. Spune că această activitate îi aduce multă plăcere, dar și o ține în formă. 

“Dansul, în primul rând, este sănătate. Pe talpa piciorului sunt mii de puncte care răspund fiecare de anumite organe. Datorită acestui fapt, eu am ajuns la această vârstă fără să mă adresez la medic. Nu am stat niciodată pe foaie de boală și am o satisfacție atunci când se primește dansul și eu privesc rezultatele mele. Eu am o memorie bună în dans. Țin minte mișcările, țin minte muzica. Eu mai întâi îi cânt notele muzicantului”, povestește doamna Elena. 

Deși recunoaște că vârsta și-a lăsat amprenta, iar câteodată îi mai dau de știre picioarele, spune că încă nu este pregătită să renunțe la dans. 

“Mai fac proceduri, am soluții, am creme”, povestește, zâmbind, femeia. 

Nu încetează nici să studieze. Din 2008 este și profesoară la facultatea de Biblioteconomie, iar acum 10 ani a pus mâna pentru prima data pe un computer. 

“Acum cu aceste tehnologii informaționale. La 65 de ani prima dată am pus mâna pe un computer și de atunci învăț și învăț. A venit covidul – lecții online. Apoi se mai schimbă curiculumul. Odată la 4-5 ani se schimbă ceva. Eu toată viața mea învăț”, menționează ea. 

Mai nou învață și seniorii ritmurile de dans. Mai în glumă, mai în serios, spune că e mai simplu să lucreză cu ei decât cu copiii. 

“Dansul nu are vârstă. Eu sunt și bibliotecar și coregraf și iată doamnele s-au apucat de capul meu și m-au rugat. Ei nu fug de la lecții, ei vin și mă așteaptă pe mine. Sunt foarte cuminți, răbdători, muncitori și vor rezultate și le place când îi lauzi. Și mie imi place”, susține doamna Elena. 

Și discipolii săi au doar cuvinte de laudă. 

„ – Cum e după dans?  

– Foarte bine. Așteptăm cu mare nerăbdare să venim. Ne dă energie, ne dă viață”. 

„Pe unde pot dansa, pe unde nu pot dansa, dar mi-e dragă. Inima cere”. 

„Ea ne iartă, ne arată. Cu piciorul ei îl mută pe al nostru să-l punem drept și să facem corect. E o doamnă înțelegătare. Îi înțelege și pe cei care pot, și pe cei care nu pot dansa”.  

„Dansul este pașii lui Dumnezeu pe pământ. Dansul vârstă nu are. Dansul a început de la animale, de la păsări, pe urmă oamenii. Vedeți că și urșii joacă, și caii joacă și omul care nu poate dansa el are o anumită frică. El poate fi doctor în științe sau ceva mare, dar el se teme să se prindă în dans. Dansul dă libertate omului. Dansul e sufletul care zboară”, concluzionează pensionara.